Microbiomul si modul de transmitere al bolilor – III

Exista chiar si unele dovezi timpurii privind transmiterea de la om la om a microbiomilor nostri in general, cum ar fi de la mama la copil in pantec sau de la bacteriile fecale ale altor oameni care se termina in alimente si apa.

„Cand adaugati aceste [date], acesta creeaza un caz convingator”, a declarat pentru Gizmodo autorul principal Brett Finlay, un microbiolog la Universitatea din Columbia Britanica din Canada.

Teoria lor este mai complicata decat teoria germenilor care explica de ce virusul gripei se raspandeste de la o persoana la alta in fiecare iarna, totusi.

Obezitatea poate rula in grupuri, dar un mediu comun sau o genetica reprezinta, fara indoiala, o parte din acel risc crescut. In acelasi timp, mediul si genetica modeleaza si ele cum arata microbiomii nostri. Si chiar daca exista un microbiom „riscant” pentru Alzheimer, nu este ca si cum cineva cu acel microbiom se va trezi cu dementa a doua zi dimineata. Multe afectiuni cronice necesita ani intregi, daca nu decenii, sa apara chiar si la persoanele cu risc ridicat de ele, si nu toti cei cu acest risc se vor imbolnavi. De asemenea, Finlay a mentionat ca nu vorbim despre un singur germen rau, ci despre un microbiom care s-ar putea sa se descarce in mai multe feluri.

Toate aceste provocari fac ca teoria sa fie greu de dovedit. Insa autorii spun ca au elaborat reguli care sa ghideze cercetarile continue si viitoare, bazate pe criteriile stabilite de Robert Koch si altii la sfarsitul secolului 18 pentru a demonstra ca un germen specific a cauzat o boala specifica (altfel cunoscute sub numele de postulatele lui Koch).

Fara comentarii

Leave a Reply